Gestionarea ambalajelor prin intermediul organizatiilor de transfer de responsabilitate
Modalitatile de gestionare ambalajelor si deseurilor de ambalaje. (2)
Stefan Ene – Of Counsel
Gestionarea prin intermediul organizatiilor de transfer de responsabilitate.
Asa cum am aratat in partea introductiva a analizei noastre, piata ambalajelor si deseurilor de ambalaje este supusa multor incertitudini care, pe fondul unui cadru legislativ deficitar, au generat dezechilibre majore si chiar blocaje in sectorul de profil.
In acest context, analiza de mai jos este concentrata pe prima dintre cele doua modalitati de gestionare a ambalajelor si a deseurilor de ambalaje, respectiv gestionarea prin intermediul organizatiilor de transfer de responsabilitate („OTR„), urmand a reveni asupra celei de-a doua modalitati de gestionare, cea individuala, intr-un numar viitor.
Metoda gestionarii prin intermediul OTR-urilor presupune, prin ipoteza, transferarea contractuala a responsabilitatilor de catre operatorii responsabili, catre OTR-uri. OTR-urile au, ulterior, obligatia de a se indrepta catre piata de profil si de a identifica colectorii de deseuri de ambalaje, transportatorii, reciclatorii si/ sau incineratorii de deseuri de ambalaje, achizitionand si recicland, in numele si pe seama propriilor clienti, cantitatile necesare atingerii obiectivelor legale.
1. Avantaje
Gestionarea prin intermediul OTR-urilor prezinta, indubitabil, o serie de avantaje. Astfel, preluarea exclusiva a raspunderii de catre OTR-uri, detinerea de catre acestea a resurselor si cunostiintele necesare in vederea indeplinirii obiectivelor privind gestiunea deseurilor de ambalaje in beneficiul operatorilor economici sau calitatea OTR-ului de unic punct de contact in relatia cu operatorul responsabil prezinta avantaje majore pentru operatorii responsabili. Acestea conduc, implicit, la conservarea resurselor interne ale operatorului responsabil, acesta putandu-si aloca resursele umane pentru activitatea propriu-zisa.
Operatorii care au transferat responsabilitatile pastreaza numai obligatia de raportare catre Administratia Fondului de Mediu („AFM„) a informatiilor privind cantitatile introduse pe piata nationala, a modului de gestionare si a cantitatilor reciclate/ valorificate/ incinerate, prin depunerea declaratiilor lunare si a celei anuale catre AFM, pe baza informatiilor care le sunt furnizate de catre OTR-uri.
2. Dezavantaje
Simultan, gestionarea prin intermediul OTR-urilor prezinta si o serie de deficiente majore. O parte dintre acestea reprezinta deficientele de ordin juridic in timp ce, o alta parte, decurg din numarul extrem de limitat de OTR-uri autorizate si, implicit, de pozitia dominanta a acestora in relatia cu operatorii responsabili.
Redam mai jos cateva dintre deficientele constatate din propriile experiente.
- Lipsa de transparenta
Cu toate ca, la o prima vedere, in contextul modificarilor legislative din data de 30 iunie 2016, data de la care responsabilitatea a fost mutata exclusiv catre OTR-uri, aceasta lipsa de transparenta nu mai prezinta un interes ridicat pentru operatorii economici, subliniem faptul ca operatorii economici pastreaza in continuare responsabilitatea pentru indeplinirea obiectivelor de reciclare/ valorificare pentru perioada anterioara acestei date.
Riscul ramane in continuare extrem de real cu atat mai mult cu cat prescriptia extinctiva in materie de creante fiscale (iar contributiile la AFM au acest regim!) este semnificativ mai mare decat cea aferenta relatiilor comerciale.
Astfel, in situatia ipotetica a constatarii de catre AFM a faptului ca OTR-urile nu si-au indeplinit in fapt obligatiile preluate de la proprii clienti, acestia din urma raman expusi la recalcularea contributiilor de catre AFM, impreuna cu accesoriile aferente potrivit Codului de Procedura Fiscala.
Acest risc deriva din faptul ca pentru perioada avuta in vedere (i.e. anterior 30.06.2016) responsabilitatile legale apartineau (si) operatorilor responsabili, iar un transfer al gestionarii acestora, pe cale contractuala, nu era opozabil tertelor parti (intre care se regaseste si AFM).
Evident ca exista mijloace contractuale pentru recuperarea unui potential prejudiciu cauzat de un astfel de mod de abordare din partea OTR-urilor, insa posibilitatea de recuperare efectiva a prejudiciului cauzat este conditionata de obstacolele procesuale inerente unui litigiu. Mai mult decat atat, chiar in eventualitatea unei solutii judecatoresti favorabile, operatorul responsabil este acela care va suporta un eventual risc al (in)solvabilitatii OTR-urilor.
De aceea, consideram ca se impune o atitudine prudenta materializata prin analizarea activitatii si a raportarilor aferente anilor trecuti si cuantificarea unei potentiale raspunderi.
- Posibilitatea refuzului preluarii responsabilitatilor pentru anumite cantitati de ambalaje
Reactia OTR-urilor la modificarile legislative din data de 30 iunie 2016, data de la care responsabilitatea a fost mutata exclusiv catre OTR-uri, a constat in conservarea contractuala a libertatii de a refuza preluarea responsabilitatii de la operatorii economici pentru anumite cantitati de ambalaje.
Intr-un astfel de context, devine evident ca simpla incheiere a contractelor de transfer de responsabilitate cu OTR-urile nu degreveaza implicit operatorii economici de raspundere. Acestia risca in continuare sa ramana descoperiti in ceea ce priveste cantitatile ce ar putea fi refuzate de OTR-uri pe parcursul relatiei, in ciuda contractelor incheiate cu acestia.
- Cresterea preturilor
Pe fondul crizei generate pe piata de profil, preturile practicate de OTR-uri au crescut chiar si de mai multe ori intr-un interval de cateva luni.
Numarul limitat de OTR-uri si lipsa unei alternative viabile determina, in mod cert, o instabilitate si o lipsa obiectiva a posibilitatii de previziune pentru operatorii responsabili, generand dificultati majore pentru afacerile derulate de acestia.
3. Concluzii
In lumina celor de mai sus, consideram ca este necesara activarea operatorilor economici din industie, a asociatiilor de profil si a autoritatilor publice pentru modificarea sistemului prezent, sistem care s-a dovedit a fi deficitar, intr-unul realist, performant si echitabil pentru toti jucatorii din piata, precum si stabilirea unei strategii optime de indeplinire a obligatiilor de reciclare/ valorificare a deseurilor de ambalaje, fiind necesar ca toate acestea sa fie sustinute si de un cadru legislativ adecvat.
In numerele viitoare vom reveni asupra celei de-a doua modalitati de gestionare a ambalajelor si deseurilor de ambalaje, gestionarea individuala, precum si asupra a ceea ce consideram o alternativa viabila la actualul sistem.
Articol publicat de Stefan ENE, in revista Legal Magazin, in data de 18.05.2017.
