In data de 8 februarie 2018 a fost publicata, in Monitorul Oficial cu numărul 125, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 3/2018 privind unele masuri fiscal-bugetare ("OUG nr. 3/2018").

Dintre modificarile aduse de OUG nr. 3/2018¹ne referim mai jos la aceea privind contributiile sociale si contributiile sociale de sanatate datorate de salariatii incadrati in baza unui contract individual de munca cu timp partial.

In luna februarie 2018 insa, au devenit evidente efectele concrete coroborate ale celor doua acte normative mai sus-mentionate, moment in care o parte dintre salariatii care lucreaza cu fractie de norma si ale caror venituri brute erau sub nivelul salariului minim pe economie au fost pusi in fata unei situatii complet ingrate, vazandu-si veniturile diminuate considerabil. Au fost si cazuri, mai putine ce-i drept, in care astfel de salariati ar fi trebuit sa “aduca bani de acasa”, tinand cont de faptul ca ar fi datorat cu titlu de contributii sociale (inclusiv contributiile de sanatate) sume mai mari decat cele pe care le aveau de incasat de la angajatori.

Intr-o astfel de situatie, care impunea o rezolvare cat mai rapida, OUG nr. 3/2018 a modificat Legea nr. 227/2015 (Codul fiscal) exact in zone care facusera anterior obiectul actelor normative citate mai sus. Noua regula adusa prin OUG nr. 3/2018 este ca salariatii datoreaza contributiile de asigurari sociale (inclusiv cele de sanatate) la nivelul veniturilor obținute si ca orice diferența de contribuții până la nivelul salariului minim brut va fi platita de angajator in numele salariatilor. Din punct de vedere al efectelor generate consideram ca suntem in fata unei veritabile reasezari a contributiilor sociale² de la salariat la angajator, chiar daca aceasta reasezare nu este admisa formal (si) din punct de vedere al terminologiei utilizate.

Efectul direct al OUG nr. 3/2018, pentru salariatii al caror venit brut este sub salariul minim pe economie, consta intr-o crestere a venitului net deoarece, incepand chiar cu luna ianuarie 2018, acestia datoreaza contributiile sociale strict prin raportare la nivelul venitului obtinut.

Implicit, costul total al angajatorilor ajunge sa fie mai mare deoarece, incepand chiar cu luna ianuarie 2018, vor fi nevoiti sa plateasca in numele salariatilor diferenta de contributii sociale dintre nivelul salarial brut obtinut si salariul minim brut pe economie.

Principalii perdanti sunt exact angajatorii de buna-credinta, care au procedat deja la majorarea salariilor brute ale salariatilor astfel incat sa le conserve acestora din urma veniturile nete avute pana in luna decembrie 2017. Avand in vedere faptul ca o buna parte dintre angajatori, de buna-credinta, au procedat intre timp la majorarea salariilor brute iar aceste majorari au plecat de la premisa contributiilor sociale (inclusiv contributiile de sanatate) aflate integral in sarcina salariatilor (la momentul respectiv), este evident ca odata cu intrarea in vigoare a OUG nr. 3/2018 acesti angajatori sunt cei care au cel mai mult de pierdut.

Cum nimic nu poate obliga acesti salariati sa accepte ajustarea salariilor brute, angajatorii nu au alta optiune decat aceea a negocierilor individuale in incercarea de a reechilibra situatia si a ajunge din nou in situatia in care, in urma tuturor acestor modificari, nici angajatorii si nici salariatii sa nu aiba de pierdut si/ sau de castigat in mod nejustificat.

Pentru acei salariati care, desi inregistreaza un venit brut sub salariul minim pe economie, se incadreaza in situatiile de la alin. 52 al art. 146 din Codul Fiscal, impactul OUG nr. 3/2018 este neutru, acestia fiind exceptati de la obligatia de calcul si plata a contributiilor la nivelul salariului minim.